Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
A început sburlirea lui Burleanu de Horia Alexandrescu

Plăcuta surpriză pe care ne-a oferit-o Steaua, prin remiza cu Villareal, n-a scutit-o însă de acelaşi ultim loc din grupă, ca şi Astra, de altfel, falită şi falimentată de-a dreptul. Chestiunea e că, după această a doua rundă din Europa League, cine are curiozitatea să se uite la topul coeficienţilor va regăsi fotbalul românesc sub Liechtenstein, Gibraltar şi Malta.

Sună a operă comică, deşi e doar un strigăt de agonie, pe care ar trebui să-l urlăm la unison, din toţi rărunchii. Necazul cel mai mare e că unicul loc în care nu sunt auzite vocile adevăraţilor oameni de fotbal e tocmai la FRF, unde continuă trasul sforilor care ne-a împins în această fundătură. Iar jalnicul Burleanu nu pricepe nici acum dezastrul pe care ni l-a adus atunci când ne anunţa că pune la cale marele lui fâs sub lozinca: „Rolul meu, ca preşedinte de federaţie, este să gândesc un sistem care să funcţioneze!” Nu ştiu cine a putut să-l creadă, cu excepţia supuşilor pe care i-a cocoţat în fruntea federaţiei, chit că nu aveau cu fotbalul nici în clin, nici în mânecă. Menirea lor, mai evidentă ca oricând, era să pună laba pe parale, drept care conclavul de la FRF a izgonit din perimetru orice meseriaş veritabil, care le putea strica jocurile. Marcel Puşcaş, ultimul mohican din Casa Fotbalului, tocmai a cârtit din nou în front, spunând răspicat că „E o minune că am fost la Campionatul European şi, la ce condiţii sunt în fotbalul românesc, ar fi o minune să ne calificăm la Mondial!” Aş putea să evoc, în aceeaşi idee, temerile similare pe care le-au exprimat, în ultima perioadă, Mircea Sandu şi Mitică Dragomir, dar ca să nu se creadă că ar face-o doar ca răfuială, să privim la ce spun şi alţi contestatari ai conducerii FRF, care se înmulţesc văzând cu ochii. În fruntea lor este acum Gică Hagi însuşi, care a refuzat cu demnitate invitaţia la o întâlnire şi o discuţie cu caraghiosul şef al federaţiei. Absolut normal, pentru că nu văd ce ar putea discuta, în materie de fotbal, „Regele” Hagi cu acest băiat de prăvălie, căruia i-a transmis textual: „Eu am slujit fotbalul românesc 20 de ani, am luptat şi v-am făcut să vă simţiţi mândri. Nu am interese, eu sunt un club mic din România, care produce jucători. Nu doresc să fiu la federaţie, nici să antrenez naţionala. M-au exclus ca să nu pun presiune, e simplu!”

Perfect adevărat, dar faptul că Burleanu a încercat această manevră demonstrează că simte, vorba aia, că i se apropie funia de par, pe fondul mereu mai numeroaselor contestări şi mai ales al prăbuşirilor în serie marcate de soccerul românesc. Plus jalea din campionat, unde arbitrajele sunt acuzate mereu mai des de jocuri oculte, cum s-a întâmplat deunăzi cu Dinamo, la Botoşani, ca şi cu Steaua, la derby-ul cu oltenii. Taifunul se apropie vertiginos şi mă refer la dubla cu Armenia şi Kazahstan, unde Mitică Dragomir (uite că, totuşi, îl citez!) îl avertizează pe Herr Daum că, dacă nu obţine măcar patru puncte, îşi poate lua adio de la banca naţionalei. Adică, numai patru?! Mă tem că da, şi că e un obiectiv realist, dacă ne reamintim, bunăoară, că jucătorii kazahi au făcut 2-2 cu Polonia, după ce au fost conduşi cu 2-0 pe propriul teren. Apoi, felul în care Daum tot face şi desface lotul pentru aceste două jocuri capitale ne confirmă ceea ce era de presupus, şi anume că selecţionerul e departe de a cunoaşte capacitatea fotbaliştilor noştri, pentru a putea construi o naţională competitivă. Asta fără să ne mai referim la aşezarea lor în teren, păguboasă de-a dreptul la meciul cu Muntenegru.

Cam aşa arată în momentul de faţă tabloul fotbalului românesc, unde a început, ca o alarmă generală, sburlirea lui Burleanu. Să nu fie, însă, prea târziu, deşi, cum se zice, mai bine mai târziu decât niciodată!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara