Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
„Aş fi fost rezistent sau călău?“ de ---

Este titlul unei cărţi a lui Pierre Bayard apărută recent în Franţa. Întrebare nu lipsită de sens, chiar dacă autorul ei este conştient că după război mulţi viteji se arată. Într-o anumită măsură este şi întrebarea pe care unii dintre noi şi-au pus-o imediat după 1989 şi anume ce politică ar fi ales să facă scriitori sau intelectuali dispăruţi înainte cu câtva timp de evenimentele din decembrie. Dacă, bunăoară, noi, cei de la România literară gă- seam evident că directorul revistei, G. Ivaşcu, mort în 1988, ar fi aderat la FSN, nu tot aşa de evident era ce opţiune ar fi avut colaboratorul nostru permanent Al. Ivasiuc, între acelaşi FSN spre care îl îndrepta orientarea lui social-democrată şi PNŢ-ul adolescenţei lui. Bayard ştie că în astfel de decizii joacă un rol mediul, influenţa sau modelul familial, prieteniile, colegii, dar şi întâmplarea. Nu se pot stabili reguli care să-ţi permită certitudini. După părerea lui, ideologia joacă un rol mai mic decât viaţa însăşi, cu doza ei de impredictibil şi aleatoriu. Dă exemplul lui Daniel Cordier, militant de extremă dreaptă înainte de război, care a devenit secretarul lui Jean Moulin, unul din marii rezistenţi. Avem şi noi exemplele noastre, dacă tot ne-am referit la atitudinea adoptată sau eventuală a unora dintre scriitori: cunoscut ca radical anticomunist înainte de 1989, colegul nostru de redacţie Valeriu Cristea a scris în Adevărul în 1990 un articol în care saluta venirea minerilor în Capitală şi intenţia lor de a-i pedepsi pe intelectualii ostili regimului iliescan. Cine ar fi putut să-i prevadă adeziunea politică şi morală? O anchetă dintr-un hebdomadar francez printre intelectuali nu obţine nici un singur răspuns – la întrebarea din titlul cărţii lui Bayard – favorabil celei de-a doua opţiuni. Nimeni nu vrea să-şi închipuie că ar fi putut fi călău. După cum e la fel de puţin probabil ca vreunul dintre tinerii scriitori români de azi care n-au trăit în epoca de aur să accepte că ar fi colaborat cu Securitatea. Acest mod flatant de a privi lucrurile are o consecinţă importantă asupra felului în care îi judecă tinerii nenăscuţi pe vârstnici: nu doar nu găsesc circumstanţe atenuante pentru compromisurile de odinioară ale unora, dar consideră că toţi cei care au trăit în epoca de aur au făcut compromisuri. E vorba de un soi de puritanism moral izvorît din ignoranţă şi inexperienţă. Cine se crede în principiu cruţat de compromisuri, indiferent de epocă sau de natura acestora, să ridice piatra şi s-o arunce! Învăţătura lui Iisus pentru călăii femeii adultere n-ar trebui uitată


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara