Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
40 de ani de pictură la Tescani de Elena Bulai

În 22 noiembrie a.c., la Galeria Romană din Bucureşti, a avut loc vernisajul expoziţiei retrospective „Tescani 40”, în 2016 împlinindu-se patru decenii de la prima tabără de artă plastică organizată la Tescani.

Recursul la memorie stârneşte un val copleşitor de imagini, chipuri, întâmplări. Începutul nu a fost uşor. În 1974, pictorul Ilie Boca a avut inspirata idee de a organiza o tabără de grafică la Bacău. Cu sprijinul autorităţilor de atunci, cu materiale furnizate de vestita fabrică Letea (astăzi doar o amintire), prin uniunile de creaţie existente, au fost invitaţi graficieni care au venit să lucreze la Bacău pentru o perioadă limitată de timp. Faptul a stârnit interes şi, în anul următor, în 1975, tot la iniţiativa pictorului Ilie Boca, s-a organizat un experiment cu durată de aproape un an, pe tema „Arta în industrie”, cu o deschidere mai largă, incluzând designul, vestimentaţia, decoraţiunea, etc. Participanţii, printre care Ileana Micodin, Ala Popa Jalea, Mihai Mănescu, Ana Maria Smighelschi, Tibi Nicorescu, Silviu şi Ethel Lucaci Băieş, Elena Brontzki, graficieni deja consacraţi în plastica românească, au făcut cunoscută reuşita iniţiativei de la Bacău.

Un an mai târziu, în 1976, pictorul Ilie Boca, sprijinit în idee de Ileana Micodin, a propus mutarea taberei la Tescani unde, după decenii de ruină şi distrugeri, se făceau lucrări de reabilitare a Conacului Rosetteştilor, dăruit cu generozitate artiştilor şi intelectualilor de către Maria Rosetti- Enescu, prinţesă Cantacuzino, încă din 1947, moment în care lua drumul fără întoarcere al exilului, alături de soţul ei, George Enescu. Conacul nu era încă gata cu amenajările interioare, dar locul, mirific, cuceritor, îmbinare între încărcătura sa istorică şi frumuseţea naturii, a atras irezistibil artiştii. O înaltă spiritualitate vibrează parcă între zidurile acestei reşedinţe aparţinând de secole unor oameni mari, implicaţi în toate evenimentele politice ale timpului lor. Eleganţa şi vechimea construcţiilor, cultura familiei Rosetti, deţinătoarea unei bibiloteci renumită şi din păcate distrusă, Conacul în care şi-au găsit loc de meditaţie, lucru şi odihnă pesonalităţi ale ştiinţei şi artei româneşti şi pe care, încă din secolul al XIX-lea, proprietarii l-au deschis ca Salon al unor manifestări demne de un adevărat centru de cultură, au determinat reluarea acestei tradiţii. Şi construcţia în sine a Conacului este specială. Vasile Parizescu, preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România, după ce l-a vizitat în 1991, l-a clasat în rândul „micilor palate”, având în vedere linia arhitectonică, detalii de faţadă, amplasare.

Aşa se face că prima tabără de artă plastică „Plein air”, cu tema „Peisaj”, are loc la Tescani, în 1976. De atunci, an de an, plasticienii, descoperind mereu frumuseţea unică a locului, liniştea gravă a parcului, odinioară aproape dendrologic prin esenţele rare cultivate aici, uriaşele candelabre ale castanilor seculari, semeţia aleilor maiestuoase de plopi ce delimitau proprietatea şi erau un însemn pentru Bâzu Cantacuzino, fiul prinţesei, atunci când venea la Tescani şi ateriza pe micul aerodrom din vârful dealului, dar şi ospitalitatea gazdelor, s-au bucurat să lucreze aici, pentru câteva săptămâni. Foarte curând, la grupul de început al graficienilor s-a alăturat pictorul Horia Bernea, pentru care Tescanii au devenit o a doua casă. Tabăra de grafică şi-a lărgit participarea prin prezenţa pictorilor, nume deja consacrate ca Paul Gherasim, Constantin Flondor, Sabina Negulescu, Ileana Micodin, Vlad Micodin, Doru Ulian, Teodor Rusu, Gheorghe Velea, Letiţia Oprişan, a ceramiştilor şi sculptorilor – Sultana şi Ovidiu Maitec, Cela Neamţu, Napoleon Zamfir, cel care a proiectat şi realizat „Orga de apă” din parcul Conacului. Veneau nu numai în timpul taberei, dar şi în cursul anului, împreună cu familia, atunci când condiţiile de sejur au început să o permită. Pentru că Aşezământul de Cultură de la Tescani a fost inaugurat abia în 1980 şi a primit acest nume conform Actului de donaţiune, din 1947.

Prin tenacitatea organizatorilor, a pictorului Ilie Boca, a pictorului Horia Bernea, au venit la Tescani, credem, mai toţi marii artişti ai culturii noastre, nu numai plasticieni. Taberele de plastică se încheiau cu o expoziţie etalată în galeriile băcăuane, unde erau invitaţi să jurizeze şi să prezinte lucrările, critici de artă, printre primii Ion Frunzetti (la expoziţia „Umorul în Artă”), Constantin Prut şi Alexandra Titu, Dan Hăulică, Mircea Oliv, Grigore Coban. Din 1977, un mare prieten al Tescanilor, nedespărţit de acest loc şi prin biografia sa, a devenit scriitorul, filozoful, criticul de artă, Andrei Pleşu, în acel moment lector universitar la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Numărul celor ce participau la taberele anuale de la Tescani a crescut simţitor pe măsura trecerii timpului, îmbogăţindu-se cu nume ca Afane Teodoreanu, Şerban Gabrea, Marin Gherasim, Constantin Doroftei, Constantin Berdilă, Florin Ciubotaru, Paul Neagu, Mihai Sârbulescu, Horia Paştina, Ion Stendl şi mulţi alţii. Programul acestor tabere cuprindea şi vizitarea unor mânăstiri cu frescă interioară şi exterioară, excursii la bisericile din lemn din împrejurimi, toate acestea oferind prilej de inspiraţie şi găsirea de soluţii în transfigurarea peisajului, acesta fiind înţeles ca ambient fizic, dar şi ca spaţiu consacrat al gândirii plastice. Lucrând pe o temă comună, soluţiile rămân foarte diferite în funcţie de alegerea, preferinţa, materialul folosit, geniul artistic al fiecărui creator în parte.

Din 1990, atunci când s-a putut, Atelierul în aer liber de la Tescani s-a deschis devenind internaţional, primind participări din întreaga lume. Aceasta pentru că, pe de o parte, artiştii români au putut lesne să circule, să ia parte la manifestări dinafara graniţelor noastre, să expună în străinătate, legând prietenii şi schimburi de idei cu alţi creatori, pe de alta, pentru că Centrul de Cultură Rosetti-Tescanu – George Enescu, cum se numea instituţia de la Tescani, a făcut parte din două importante asociaţii culturale, una europeană, Les Rencontres, cu sediul la Paris, şi una internaţională, RES ARTIS, Reşedinţe pentru artişti, cu sediul la Amsterdam. Centrul de Cultură de la Tescani a fost şi recensat ca reşedinţă pentru scriitori şi traducători, de către Casa Cărţii, din Montpellier, aflată sub egida Academiei franceze. Astfel că, pe aceste două căi, Atelierul de la Tescani s-a făcut cunoscut, a trezit interesul artiştilor, a primit noi propuneri.

Şi era un moment de mare bucurie când, în preziua deschiderii oficiale a Atelierului, arboram steguleţele ţărilor cu participanţi la acesta, steguleţe ce fluturau între două clădirimonument, Merăria – mică fortăreaţă zidită în 1769 – şi Conacul, construit într-o primă formă în 1881. Alături de plasticienii români, Ion Irimescu, Diana Brăescu, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Mihai Chiuaru, Irina Dascălu, Vasile Mândră Crăiţă, Suzana Fântânaru, Ion Lăzureanu, Dumitru Macovei, Carmen Poenaru, Ioan Augustin Pop, Ileana Ploscaru Panait, Angela Tomaselli, ca să cităm doar câţiva, paleta participărilor s-a deschis larg şi spre exterior, cu Alfred Grieb din Germania, Aidas Bleda din Lituania, grupul Torzo din Cehia, Koji Ueyama din Japonia, Vineet Kumar din India, Gmail, renumit pictor din Egipt, Tan- Swi Hian, pictor şi pietrar cu muzeu amenajat de Stat din timpul vieţii la Singapore, Anita Ghei Malhotra din India, convinsă că a mai fost la Tescani în altă viaţă, Jana Stork din Suedia, Mihail Guidea din Ucraina, Joseph Sou din Spania, şi câţi alţii din Elveţia, Franţa, Danemarca, Grecia, Turcia, Anglia, Canada. Nu au lipsit în niciun an plasticienii din Republica Moldova printre care Dimitrie Peicev, Simion Zamşa, Mihail Grecu, Serghei Cuciuk, Anatol Rurak, Ecaterina Ajder, Eleonora Barbeş, Nelly Vrânceanu.

Atelierul a inventat şi un mod original de expunere: la sfârşit, prima expoziţie, cu toate lucrările realizate de plasticieni, se aranja în aer liber la Tescani. Artiştii îşi expuneau creaţiile şi în mica galeria din Merărie, în holul de onoare al Casei, dar, mai ales, se scoteau toate stativele, şevaletele de câmp, tot ce putea oferi susţinere pentru pânze, la care se adăugau pereţii Bisericii Sf. Gheorghe din incinta curţii, treptele de la intrare, zidurile Conacului, gardurile vii. Era cea mai frumoasă expunere ce se putea vedea vreodată, lucrările erau jurizate, alese pentru expoziţia deschisă în galeriile din Bacău sau parafate şi pregătite pentru plecarea în cele patru zări de unde veneau participanţii. Şi nu de puţine ori, ochii se umpleau de lacrimi, din regretul despărţirii de loc, de prietenii recent dobândiţi, de timpul petrecut împreună.

În 2006, a 30-e aniversare a Atelierului în aer liber de la Tescani s-a sărbătorit printr-o retrospectivă organizată la Bucureşti, la Galeriile Veroniki şi s-a realizat cu sprijinul regretatei eseiste, critic de artă şi istoric, Maria-Magdalena Crişan, custode şi curator al expoziţiei. Au fost selectate şi expuse lucrări realizate de-a lungul timpului şi au vorbit despre acest aproape „fenomen” Tescani, prin continuitate, consecvenţă şi calitate, eminentul critic Dan Hăulică, scriitorul şi filozoful Andrei Pleşu şi Maria-Magdalena Crişan.

Din 2007, în noua alcătuire administrativă, proiectul Atelier „Plein air” a fost continuat, alături de altele iniţiate din anii precedenţi. Despre expoziţia ediţiei 2016 s-a scris cu multe detalii în revista „Ateneu” din Bacău.

Mulţi dintre cei care au format nucleul de început al acestei manifestări nu mai sunt printre noi. Dar rămân lucrările lor, realizate la Tescani, mărturie elocventă a calităţii acestui proiect, înfăptuit cu determinare, cu dăruire, cu profesionalism, sub îndrumarea iniţiatorului său, pictorul Ilie Boca, el însuşi nelipsit în toate ediţiile organizate la Tescani.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara