Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
20 iunie 1937. Falia spaţiu-timp din Poiana lui Iocan de Horia Gârbea

Faţă de cei care au cultul şi teama lucrului care „e tipărit, stimabile”, două personaje ale lui G. Călinescu au cu totul altă atitudine faţă de presă. Bietul Ioanide e indiferent. Ioanide nu află veşti capitale de care ziarele vuiesc. El dă gazetele necitite lui Butoiescu, constructorul său, care le citeşte pentru simpla epică, indiferent la data publicării. Ioanide ignoră, atemporalul Butoiescu iese din cotidianul care e însăşi raţiunea gazetei.
Cu totul altfel se poartă ţăranii din Siliştea-Gumeşti care sunt pasionaţi de evenimentul politic la zi. Moromete e abonat la oficiosul liberal Mişcarea, înfiinţat încă din 1909 de G. G. Mârzescu la Iaşi, Iocan la Curentul lui Şeicaru (fondat 1928 cu sediul pe strada Eforie), ziar de dreapta care a prilejuit zicala „şantajul şi etajul”, iar Cocoşilă la Dimineaţa care, la data acţiunii Moromeţilor, fusese vîndut de Aristide Blank unui grup de ziarişti - Trustul Pauker - şi avea o orientare de stînga. La data acţiunii, grupul Adevărul – Dimineaţa îl avea ca director, din 1936, pe Mihail Sadoveanu instalat după procesul în care fusese inculpată pentru bolşevism şi Ana Pauker, soţia lui Marcel Pauker, unul dintre proprietarii acestor organe de presă.
Astfel, în spiritul lui Caragiale din Atmosferă încărcată, în Poiana lui Iocan, alde Ţugurlan, Miai et comp. aveau acces la întregul spectru al presei, mai puţin publicaţiile legionare sau comuniste. Ultimele interzise oficial, primele respinse de Iocan care voia să bată legionarilor „caiele în spinare” cu (prin) cămaşa verde cu tot.
Articolele de interes pentru deputaţii ad-hoc iocanieni sînt „Marele congres agricol” (care însă avusese loc mult înainte, la 28 februarie 1937), dezbaterile parlamentare în chestiunea „stării de asediu” menţinută de Guvernul liberal Tătărescu şi deplorată de ţărănistul Madgearu. La „ştiri externe”, ziarele informează („cam tîrziu”, vorba lui I.L. Caragiale) despre Războiul Civil din Spania şi Tragedia oraşului Gurenica. Adunarea din poiană are loc în pragul secerişului, iar Guernica fusese bombardată de aviaţia germană la 26 aprilie 1937.
Dacă ne gîndim că adunarea din Poiana lui Iocan evocată în Moromeţii I are loc în duminica de Rusalii, întrucît în aceeaşi zi se va juca, în curtea lui Tudor Bălosu, „căluşul întreg”, iar în ziua următoare se va ieşi „la secere”, îi putem stabili cu precizie data: 20 iunie 1937. Paştele căzuse în acel an tîrziu, pe 2 mai. Conform tradiţiei ortodoxe, Pogorîrea Sfîntului Duh se prăznuieşte, totdeauna duminica, în prima duminică ce urmează celei de-a 50-a zi după Paşte. De unde numele secundar de Duminică a Cinzecimii.
Ziarele celor adunaţi puteau fi datate cam oricînd în săptămîna precedentă (12-19 iunie). Cel mai probabil pe 18 sau 19 ale lunii. Dar, fatalitate, în acea săptămînă nu se întîmplase mai nimic memorabil. Instalarea lui Neville Chamberlain ca prim-ministru al Marii Britanii survenise mai devreme (28 mai) şi, probabil, trecuse necomentată în Poiana lui Iocan…
Singurul eveniment intern mai palpitant se va desfăşura chiar în acea zi, 20 iunie 1937: finala Cupei României în care Rapid Bucureşti va învinge Ripensia Timişoara cu 5-1. Fotbalul nu-i lăsa indiferenţi pe silişteni pentru că, de pildă, Niculae Moromete juca fotbal „la becie” (sic!) şi era supranumit Dobay. Cam bizar pentru un fundaş (back) pentru că Dobay era extremă la Ripensia!
Problema capitală care îi interesează pe Moromete şi colegii săi de dezbatere este dacă o să cadă sau nu guvernul. E vorba de cel al lui Tătărescu. Acest lider nu e pomenit însă în roman. Liberalii sînt doar „Brătienii”. Moromete îl susţine, ca şi Cocoşilă, pe fracţionistul pro-german Gheorghe Brătianu contra „ăilalţi” liberali (Vintilă şi Dinu), dar înclină mai nou spre Iorga, privit cu mefienţă de Cocoşilă. Fierarul ţigan Iocan e mai radical, ameninţîndu-l pe Moromete cu barosul şi excluderea din parlament (adică fierărie) dacă „trădează partidul”.
Ţugurlan mai abordează chestiunea „căderii”, ironic, şi peste cîteva zile, la „secere”. Moromete se simte atins. Guvernul va cădea mult mai tîrziu, la 28 decembrie 1937, înlocuit cu efemerul guvern Goga-Cuza înlăturat de Carol al II-lea la 10 februarie 1938, iar partidele, indiferent de pasiunile din Siliştea, vor fi desfiinţate. Timpul nu mai avea răbdare!
Precum atîţia alţi scriitori de la Dante şi Shakespeare pînă la contemporanii noştri imediaţi, Marin Preda creează falii spaţiu-timp şi forţează istoria să se plieze scenariilor sale, dinamizîndu- le şi încărcîndu-le cu tensiune.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara